Prezentarea juriului

 

Să îi cunoaștem pe scriitorii care au jurizat creațiile elevilor:

  • Andrei Mocuța
  • Mihók Tamás
  • Daniela Hendea
  • Olga Ștefan
  • Andrei Zbîrnea

 

Andrei-Lucian Mocuța este poet, prozator, traducător, născut în Arad în anul 1985. A obținut doctoratul în Filologie la Universitatea de Vest din Timișoara. Este profesor de limba engleză și franceză în orașul Curtici.   Cărți publicate: Povestiri din adânci tinereți (proză), Cartea Românească, 2006; Porcilator (proză), Brumar, 2009; Trei povestiri (proză), Mirador, 2010; Șercan (proză), Dacia, 2012; Nu există cuvinte magice (versuri), Tracus Arte, 2013; Portret al artistului in absentia. J.D. Salinger: o monografie, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015; Literatura (proză), Tracus Arte, 2015; Voi folosi întunericul drept călăuză (versuri), Cartea Românească, 2016; Superman vs Salinger (proză), Paralela 45, 2018.  

Cărți traduse: Richard Brautigan, Ilustrată din Chinatown (antologie poetică), Paralela 45, 2018.  

„Ca şi în prozele scurte, Andrei Mocuţa este un caligraf dotat cu simţ autoironic, cultivat şi discret evocator de sentimente. Titlul volumului e de fapt titlul unei delicate erotice (…) Poeziile lui Andrei Mocuţa sunt nişte crochiuri lirice, desenate pe hârtie cu vârful unui creion bine ascuţit. „Sunt mai uşoare decât visele”, spune poetul însuşi. Poemele barceloneze alcătuiesc un jurnal liric indirect, nelipsit de referinţe culturale.” (Nicolae Manolescu, Poeți și critici, în „România literară”, nr. 38 / 2.09.2016)  

Premiu (premiu literar): „Premiul publicului” la Turnirul de poezie al Uniunii Scriitorilor din România, desfășurat la Balcic în 2015.  
Este membru în organizația/grupul (literare arădene): membru al PEN Club România și al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Arad.   Participant în evenimentul literar arădean – conectare la înregistrările separate ale evenimentelor literare arădene: festivalul zile și seri de literatură Doinaș – Arad, colocviul național al Revistelor de Cultură din România – Arad,  festivalul de literatură „Discuția secretă” – Arad, festivalul de literatură „Dorel Sibii” de la Săvârșin, jud. Arad.

Pagină web: https://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Mocu%C8%9Ba http://uniuneascriitorilorarad.ro/usr/33_Andrei_Mocuta.htm  




 

Mihók Tamás  (n. 1991) este poet bilingv (român și maghiar), traducător literar, redactor de revistă și doctor în Litere. A tradus cinci cărți din literatura română în limba maghiară și invers, respectiv a publicat patru volume de poezii: Șantier în rai (2013), winrar de tot (2015), cuticular (2017) și cuticulum vitae (2017) – ultimul în limba maghiară.


Este câștigător a mai multor premii literare, printre care De-aș avea… (2014, Familia) și Kinde Annamária (2017, Várad).
Este membru al Uniunii Scriitorilor Maghiari Tineri (FISZ).
În timpul liber, organizează lansări de carte. Poemele lui pot fi citite în română, maghiară, engleză, franceză, italiană și suedeză.  

 

Daniela Hendea este poetă și traducătoare. A debutat cu volumul de poeme Acordor de teremin, editura Fractalia, 2018, nominalizat la Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” în 2018, și la Premiile Sofia Nădejde pentru literatura scrisă de femei în 2019. Poemele și traducerile ei au apărut revistele literare Familia, Apostrof, Ateneu, Echinox, Caiete Silvane (limba română), în Asymptote Journal, Entropy Magazine (limba engleză). Face parte din echipa redacțională a revistei Prăvălia Culturală.  

 

Olga Ştefan s-a născut la data de 23 octombrie 1988, în Hunedoara. În 2010 a absolvit Facultatea de Litere din Cluj-Napoca (secţiile „Literatură universală şi comparată” şi „Limba şi literatura română”), iar în 2012, programul masteral „Istoria imaginilor-Istoria ideilor” din cadrul aceleiaşi facultăţi.

A obținut titlul de doctor în Științele filologiei, elaborând, sub îndrumarea profesorului dr. Corin Braga, lucrarea „Imagini vii, corpuri artificiale. Conceptul de simulacru și ipostaze ale copiei fără referent”.

Între 2011 şi 2016 a fost cercetător în cadrul grantului CNCSIS „Antiutopii: A face şi desface realitatea. Testarea lumilor posibile”, iar între 2012 și 2013 a lucrat ca redactor de carte. Este coautor al lucrării „Morfologia lumilor posibile. Utopie, antiutopie, science-fiction, fantasy” (Editura Tracus Arte, 2015). Este, de asemenea, suplinitor cu note mari încă din 2015 (situație detaliată în articolul „Jurnalul unui an școlar prost”, apărut în primul volum al antologiei „Prof de română”, Editura Casa de Pariuri Literare, 2018).

A predat limba și literatura română în diferite școli din Cluj-Napoca, dar și dintr-un oraș învecinat. Anul școlar 2019-2020 îl petrece ca profesoară la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”. A început să scrie poezie la vârsta de 8 ani. În copilărie a publicat câteva plachete pe care, ulterior, le-a renegat.  Ca elevă, a câștigat majoritatea concursurilor de poezie dedicate tinerilor sub 18 ani și a obținut de două ori premiul I la Olimpiada Națională și la Olimpiada Internațională de Limba și literatura română. A publicat poezie în mai multe reviste literare (Tribuna, Steaua, Apostrof, Poesis International). Debutul său asumat este volumul „Toate ceasurile” (editura Vinea, 2006,  distins, în 2007, cu Marele Premiu „Tudor Arghezi”). Acesta a fost urmat, la un deceniu distanță, de „Saturn, zeul” (Editura Charmides, 2016) și „Charles Dickens” (Editura frACTalia, 2017, nominalizat, în 2018, la secțiunea Poezie a Premiilor „Sofia Nădejde” pentru literatură scrisă de femei). Selecții din poezia sa au fost  traduse în greacă și publicate în „Antologia tinerilor poeți” (Editura Vakxikon, 2019).

Este, de asemenea, prezentă în mai multe antologii publicate în România, între care: „#rezist. Poezia” (Editura Paralela 45, 2017), „Tu, înainte de toate” (Paralela 45, 2017), „O sută de ani de poezie română scrisă de femei. 1990-2019” (Editura Cartier, 2019), precum și în volumul„Postumanismul”, coordonat de Alex Ciorogar, (frACTalia, 2019), cu un text despre emoția postumană. În curs de apariție la Editura Paralela 45: volumul de poezie „Civilizații”.  

 

Andrei Zbîrnea (n.1986, Urziceni) este absolvent al Masterului de Probațiune din cadrul Facultăţii de Sociologie și Asistență Socială din București. Este jurnalist, copywriter și scriitor.

Publică în 2011 volumul de poeme Rock în Praga (Herg Benet), urmat de #kazim (contemporani cu primăvara arabă) la aceeași editură în 2014 și de Turneul Celor Cinci Națiuni la frACTalia în 2017. În toamna lui 2019, a lansat împreună cu poetul danez Claus Ankersen volumul trilingv Pink Pong, (română-engleză-daneză). Cartea a apărut tot la frACTalia, beneficiind de traducerea Iuliei Stoichiț, Danielei Micu și a lui Claus Ankersen.

Poeziile lui Andrei au fost publicate în revistele literare: Zona Nouă, Tiuk!, Zona Literară, Timpul, Poesis Internațional, Familia, Ramuri, România Literară, Arca, Echinox, Prăvălia Culturală, Mozaicul, Literadura, Bucovina Literară ș.a. A fost inclus într-o serie de antologii, printre care amintim: Cele mai frumoase poeme din 2011 (Tracus Arte, 2012), Cele mai frumoase poezii ale anului (Adenium, 2014), Ziduri între vii (Zona Publishers, 2015), #Rezist!Poezia (Paralela 45, 2017).  În 2015, a obținut marele premiu al Festivalului Antares (Galați, Brăila, Sulina) pentru poezie. A participat la mai multe festivaluri de literatură din țară, printre care amintim: Festivalul Gellu Naum (prima ediție, București & Comana, 2016), Festivalul Zile și Seri de Literatură Doinaș SAD (Arad, 2019), FILIT Iași (festival internațional, 2019). De asemenea, a susținut trei lecturi în cadrul Clubului de Lectură Institutul Blecher (2010, 2014, 2016). Portalul Iliteratura.cz a publicat în 2018 prima traducere din poezia lui Andrei în limba cehă, traducere realizată de Mircea-Dan Duță. Poeme ale autorului în engleză (traducere de Vlad alui Gheorghe) au fost incluse în antologia Balkan Poetry Today (2018, Marea Britanie). Editorul cărții a fost Tom Phillips. În august 2019, revista orădeană Várad a publicat o traducere în maghiară a poemelor lui Andrei, în tălmăcirea lui Mihók Tamás. Andrei Zbîrnea participă la organizarea serilor de performance poetic Blitz Show Revival (din 2015, în București) și moderează clubul de lectură frACTal (din 2017, în București).

În toamna lui 2018, a demarat împreună cu Revista de Povestiri & Club Revdepov un nou concept de atelier de poezie, intitulat Mornin’ Poets. S-au adunat deja patru sezoane, 20 antrenori-poeți, mai bine de 40 de cursanți și două lecturi publice (una sub egida Institutului Blecher, februarie 2019 și cealaltă în mod independent, decembrie 2019 la Beat Bar Club din București).  Cel mai nou proiect editorial independent în care este angrenat Andrei se numește Prog Notes, prima revistă în limba română dedicată exclusiv rockului progresiv. (www.prognotes.ro).

Din martie 2020, ProgNotes are și un podcast pe Youtube. În ianuarie 2019, a fost speaker la prima ediție Berceni Summit, vorbind despre cum a cucerit poezia. Din februarie 2020 s-a alăturat proiectului jurnalistic realitatea.net, unde publică și interviuri cu artiști și oameni care fac diferența în comunitățile lor. Le veți găsi reunite sub hashtagul #interviuripentrurealitate.


Este fan al echipei Borussia Dortmund.  

 

FEEDBACK CRITIC



  Andrei Mocuța

Unul dintre cele mai dificile, poate chiar imposibile, exerciții este să dai notă unor poeți sau poezii. Dintre cei 20 elevi care au participat la concurs, 5 scriu o poezie foarte bună și nu aș fi în stare să îl premiez doar pe unul dintre ei dacă ar fi cazul. Aici intervine gustul fiecăruia și elevilor ar fi bine să li se transmită acest lucru, pentru a nu se descuraja cei perdanți. Nu există poezie bună sau proastă, ci doar cititori care au perceput-o într-un anumit fel.

Sunt convins că vor exista diferențe uriașe de notare ale unui text de la un membru al juriului la altul. Elevii s-au prezentat în mare parte admirabil, cu texte mai bune decât ale multor poeți „consacrați” și publicați pe la edituri obscure. Poate cea mai frapantă observație ar fi aceea că nu există diferențe notabile între textele de gimnaziu și cele de liceu, ba din contră cei mai mici s-au prezentat mai bine decât unii dintre colegii lor mai mari. O dovadă în plus că poezia nu are vârstă. A fost o reală plăcere să fac parte din juriu și o experință care m-a îmbogățit pe mine, ca scriitor.

Felicit elevii și profesorii/ profesoarele care i-au încurajat și îndrumat să scrie poezie!  

 

  Mihók Tamás  

În ciuda provenienței eterogene (de la nouă licee diferite din capitală), mesajele poetice ale celor 20 elevi care au trimis în acest an creații literare în versuri la Festivalul „Gellu Naum” se întâlnesc cel puțin într-un punct. Inegale valoric, mai degrabă scrise-n vers liber, dar câteodată activând asonanțe aluzive și rime subtile, poeziile panoramează spiritul adolescentin al așa-numitei Generații Z. Cu ecouri cinematografice și muzicale, dar și intertext livresc (Eminescu, Bacovia, Arghezi, Barbu, Dimov, Cărtărescu etc.), cei mai tineri versificatori par să reînvie dialogul în poezie, față de frații lor mai mari hiper-confesionali prin excelență, milenarii. În plus, cei care au acum vârste cuprinse între 14 și 19 ani comunică pe rețelele de socializare cu o mai mare dexteritate decât reprezentații Generației Y, ei au crescut cu tehnologia informației în sânge, motiv pentru care formele lor de expresie suprapun, uneori până la confundare, planul realității imediate cu planul realității virtuale.

Altfel spus, ei nu cer vor să le crească-n suflet și nici stele-n os, asemeni lui Mircea Dinescu, ci cloudul de date. O experiență palpitantă dezlegarea acestei epistemologii, care va rămâne deschisă pentru o vreme unei game largi de abordări interdisciplinare.    

 

Daniela Hendea, poetă, redactor Prăvălia Culturală  

Elevii participanți la Festivalul de Poezie „Gellu Naum” 2020 dovedesc din plin că au instrumentele lingvistice necesare pentru a se deplasa cu ușurință pe firul întins dintre emoție și intelect.

Expresia lor poetică deconspiră cu onestitate interiorul și exteriorul etapei din viață în care se află, conturând un vitraliu clar al generației de poeți în devenire.    

 

Ora exactă – Olga Ștefan    

Citesc cu plăcere și curiozitate poezie tânără și foarte tânără. Cred că, în pofida inevitabilelor stângăcii care contrapunctează intuițiile surprinzătoare ale copiilor și adolescenților poeți, aici se dă ora exactă: în textele năvalnice ori dimpotrivă, retractile, create-n „creuzetele” unor conștiințe ludice ori chiar vădit suspicioase, întâlnești germenii unor forme noi și întrevezi, în egală măsură, fisurile din paradigma actuală. 

Întâmplarea a făcut ca, în ultimul an cel puțin, să iau contact cu mai mulți autori foarte tineri, fie citindu-le textele în calitate de jurat  în cadrul unor concursuri literare dedicate lor, fie ca invitat la ateliere de scriere creativă. Astfel, încerc la rândul meu să înțeleg mai bine resorturile care îl (mai) mișcă pe un tânăr autor de poezie.  În cazul aceastei generații de 13-17 ani apreciez în mod deosebit curajul. Sunt tineri ale căror vocabulare mustesc de uzul și abuzul verbului „a asuma”. Nu epatează, ci asumă. Totodată, sunt ușurată să constat că ei știu valoarea unui feedback onest:  un text criticat nu este un text „ras” sau „distrus”, ci un text perfectibil. Au dispărut modelele geniale. „Copilul minune” sau „micul geniu” nu mai încarnează arhetipuri dezirabile.


Sensibilitatea poetului tânăr din 2020 nu catastrofează. Vocea, constructul acesta cvasi-ficțional, nu trenează, nu zăbovește în marasmul unor stări contrafăcute, ci caută soluții. Descopăr adevărate pepiniere de poeți talentați, siguri pe ei, care cunosc puterea cuvintelor și învață nu să le îmblânzească, ci să le pună în slujba artei lor nu de puține ori provocatoare.

Poeziile pe care le-am citit sunt scrise de pe o poziție fermă: cunosc (intuitiv) pericolul manierismelor, evită mimetismul. Par să fi dispărut monumentele unor personalități închegate și fascinante. Nu mai regăsim atât de mulți epigoni nichitastănescieni, nu ne mai lovim de ritmuri păunesciene. Tinerii poeți au un mesaj pe care vor să-l livreze eficient, nu o oglindă în care să-și admire „stilul”. Ei știu că vârsta nu e o scuză pentru a scrie delăsător/prost și nici nu te poate împiedica să scrii foarte bine. Există lejeritate și o lipsă de inhibiții în expunerea celor mai diverse (aproape kitsch) registre. Asta îmi place. Mă duce într-o zonă vie, cu mult potențial.


Favoritele mele au fost acele grupaje în care am regăsit deja schițele, sedimentele unui proiect cu bătaie lungă. Pentru mulți dintre participanți, poezia nu e un moft ori un capriciu, chiar dacă îmbracă (aparent) haina teribilistă a experimentului.

Iar acest lucru e spectaculos și promițător.  

 

  Scouting poetic, 99% muncă & alte influențe – Andrei Zbîrnea  

A fost o mare provocare pentru mine să construiesc o echipă care să poată citi, analiza și, în cele din urmă, nota textele din Concursul „Gellu Naum”. Am ales oameni care au contact cu tânăra generație, unii dintre ei fiind chiar profesori. Numai așa puteam să înțelegem care este mesajul pe care îl poartă poeziile adolescenților. Cu fiecare dintre ei am lucrat în diverse proiecte (Mornin’ Poets, Clubul de lectură frACTal, Festivalul de Literatură Zile și Seri Doinaș de la Arad). Am încredere în spiritul critic, dar și în talentul de scouter poetic al Olgăi Ștefan, Danielei Hendea, lui Andrei Mocuța și al lui Mihók Tamás. Această formulă de juriu ar putea funcționa și cu alte ocazii și mă bucur că am reușit să pun pe tablă această ecuație alchimică, pe care am adus-o la lumină sub forma acestui cvintet.   

Revenind la textele pe care le-am citit (liceu și gimnaziu), îmi place să cred că poți evolua în poezie (ca și în orice alt domeniu) dacă renunți în primul rând la ideea că ești genial. Arthur Rimbaud nu va fi clonat foarte curând, asta vă garantez. Și oricum, sosia lui nu va avea nici pe departe nici substanța și nici alonja poetului francez. În plus, ideea că poezia înseamnă doar inspirație de natură celestă, nu îi poate ajuta pe tinerii poeți pe termen mediu și lung. Deși poate părea un clișeu, voi spune că e nevoie de 99% lecturi și muncă pe text. Sclipirea vine în porții mici și, de cele mai multe ori, nu se poate vedea decât sub un microscop de ultimă generație. Tehnica e și ea la fel de importantă (poate chiar mai importantă uneori) precum imaginile memorabile dintr-o poezie.

Am găsit multe influențe în textele participanților și asta m-a bucurat peste măsură. Nu doar poezie. Nu doar poezie românească. Nu doar poezie românească canonizată. Amestecul artelor sau al activităților mundane în poezie poate avea efecte miraculoase. Și aici intervine scountingul poetic, care pune degetul pe pulsațiile poetice. În speranța că vom putea repeta (în aceeași formulă de juriu) experiența Concursului „Gellu Naum”, vă lansez dragi poeți și poete un îndemn poetic de la trupa byron:

Încearcă să vorbești mereu alt grai

Închide-mă pe veci într-un muzeu